Scurt istoric al ctitoriei brâncovenești Biserica Maicii Domnului din urbea Râmnicu Sărat

Cum să nu admiri şi să nu iubeşti un Voievod, care nu a voit a fi Domn pentru cinstea şi slava sa, ci şi-a plecat grumazul sub sceptrul greu al domniei cu jurământ ,,eu şi neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”. Este vorba de Domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, martirizat pentru credința strămoșească, intrat în istoria neamului nostru  românesc pentru jertfirea sa pe altarul creștinătății.

Nu ştii ce să admiri mai întâi: înţelepciunea, priceperea, iscusinţa, tactul diplomatic ori vieţuirea creştinească, ridicarea Ţării Româneşti la o maximă strălucire cultural-artistică şi religioasă sau perioada de înflorire culturală prin tipărirea de cărţi bisericeşti în română, iviră, arabă şi greacă, apoi oferite în dar de Domn mai multor biserici și lăcașuri de cult creștin ortodox. La fel de maiestuoase sunt bisericile, schiturile şi paraclisele ridicate sau restaurate de Domnul, Ctitorul, Sfântul şi Martirul Constantin Brâncoveanu, pe tot cuprinsul ţării și nu numai.

Citește articolul în Revista de Lingvistică și Cultură Românească nr. 9/2016
Autor: Preot Bivolaru Gheorghe