Muzeul ca faptă bună

Niciodată nu e prea târziu pentru pasiunile de o viaţă, aşa că pensionarea mea după o viaţă dedicată literelor nu a fost un capăt de drum ci începutul unui nou capitol din viaţa mea.

Atunci mi s-a deschis o uşă pentru a mă integra din nou în viaţa culturală şi socială a comunităţii.

Toată viaţa mi-am închinat-o şcolii, ca profesoară de limba şi literatura română la Liceul Teoretic „Axente Sever” din Mediaș iar viața printre liceeni mi-a dat energia și puterea să mă ocup, după pensionare, de hobby-urile mele – colecționarea de obiecte vechi de uz casnic și gospodăresc, obiecte de etnografie săsească din zona Mediașului.

Citește articolul în Revista de Lingvistică și Cultură Românească, 7/2016
Autor: Aurelia Rusu