Transportul lemnului pe ape curgătoare – plutăritul – a fost o ocupaţie multiseculară a locuitorilor bazinelor multor râuri din România. Atestat documentar pe Mureş încă din perioada daco-romană, plutăritul s-a practicat în ţara noastră – pentru perioade mai lungi sau mai scurte şi cu intensităţi diferite – pe mai multe râuri, precum Mureş, Olt, Siret, Moldova, Prut, Someş, pe Crişuri, Argeş, Dâmboviţa, Vaser, Gurghiu ș.a. Însă, atât din punctul de vedere al duratei, cât și al intensității, peste toate domină plutăritul pe Bistriţa şi continuarea lui pe Siret, până la Galaţi. Putem considera, fără a greşi prea mult, plutăritul pe Bistriţa ca fiind nava amiral a plutăritului din România.

Citește articolul în Revista de Lingvistică și Cultură Românească, 1/2014
Autor: Constantin Cojocaru-Țuiac